II. PARTEA DOCTRINARĂ
Justificarea prin credință
Capitolul 3
7 Să știți deci că fiii lui Abraham sunt cei din credință.
8 De altfel, Scriptura, știind dinainte că Dumnezeu [îi consideră] justificați pe păgâni datorită credinței, i-a vestit dinainte lui Abraham:
în tine vor fi binecuvântate toate popoarele,
9 astfel încât cei ce sunt din credință sunt binecuvântați împreună cu Abraham cel credincios.
10 Cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris:
Blestemat să fie oricine nu rămâne [fidel] tuturor celor scrise în cartea Legii ca să le împlinească b.
11 Pe de altă parte, este clar că nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, căci
cel drept va trăi din credință.
12 Însă Legea nu este din credință, ci
cel care împlinește acestea
va trăi în ele.
13 Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii
c, făcându-se pentru noi blestem, căci este scris: Blestemat oricine este atârnat pe lemn,
14 pentru ca binecuvântarea lui Abraham pentru popoare să vină în Cristos Isus ca să primim promisiunea
d Duhului prin credință.
Note de subsol
b Argumentul lui Paul în favoarea justificării prin credinţă, şi nu prin împlinirea Legii lui Moise, se bazează pe dificultatea împlinirii tuturor prescrierilor Legii, amplificată mult de tradiţia iudaică.
c După Dt 21,23, cadavrul unui condamnat la moarte prin spânzurare trebuia să fie îngropat în aceeaşi zi pentru a nu fi contaminată comunitatea de impuritatea prezenţei mortului. În acest caz, blestemul avea rolul de a urgenta îngroparea.
d Câteva manuscrise vechi înlocuiesc: promisiunea cu: binecuvântarea.